Mânăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Legenda “originii” bisericii uneşte pe vecie două mari personalităţi în destinul nostru naţional: ctitorul mănăstirii Ştefan cel Mare şi cuviosul părinte Daniil, primul stareţ al mănăstirii, unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit.O sfântă candelă aprinsă veghează mormântul Sfântului Daniil Sihastru de unde obştea mănăstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de: dimineaţă, după-amiază, şi de la miezul nopţii.

Mănăstirea Humor este o mănăstire din România. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Biserica Mănăstirii Humor îşi are începuturile în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, cînd, ascunsă între codri, se ridica aici cea dintâi aşezare mănăstirească, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La începutul secolului al XVI-lea, în 1527, mănăstirea a fost jefuită şi distrusă de tătări. Biserica fusese înzestrată cu obiecte preţioase şi manuscrise, dintre care cel mai de preţ care se păstrează şi astăzi este Tetraevangheliarul din 1473, carte dăruită de Ştefan cel Mare. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea şi astăzi, la cca. 300 m de actuala biserică. În vremea lui Petru Rareş, şi Humorul este cuprins în campania de restaurări. Dar, aici, nu domnul săvârşeşte opera de reconstrucţie, ci marele logofăt Toader Bubuiog, dreapta şi credincioasa sa slugă.

Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Arbore (cunoscută şi ca Biserica Arbore, deşi nu este singura biserică din localitate) este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă (judeţul Suceava) de către hatmanul Luca Arbore. Ea se remarcă prin pictura murală exterioară. Biserica Arbore are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (sărbătorit în fiecare an pe 29 august). Ansamblul bisericii Arbore a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05487

Mănăstirea Putna este un lăcaş monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti. A fost supranumită "Ierusalimul Neamului Românesc" (M.Eminescu). Mănăstirea se află la 33 km de oraşul Rădăuţi, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise şi au fost realizate miniaturi preţioase. Lăcaşul deţine un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări călugăreşti, cu un important şi glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviţei la o distanţă de circa 15 km de comuna Vama. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiţia aminteşte de existenţa ei încă din timpul voievozilor Muşatini, care au ocrotit-o. Sub paşnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită şi înzestrată de ctitori, a dăinuit până la sfârşitul veacului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbuşit. Ruinele ei se văd şi astăzi la 500m distanţă de actuala Mănăstire.

Mănăstirea Suceviţa este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuţi (judeţul Suceava). Tradiţia aşează pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea. Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul. Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis.

Mănăstirea Dragomirna este o mănăstire fortificată din România, zidită între anii 1608 şi 1609. Este situată la 15 km nord de Suceava. Mănăstirea se află aproape de pădure, spre satul Mitocu Dragomirnei.Piatra de temelie a mănăstrii a fost pusă în anul 1602 de Mitropolitul Anastasie Crimca, fiul negustorului sucevean Ioan Crimca şi al Cristinei, în apropiere de o bisericuţă, astăzi înglobată în curtea Manastirii Dragomirna. Această bisericuţă a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca, împreună cu rudele sale - Lupu şi Simion Stroici. Pisania de la intrare arată că această biserică stă sub hramul Sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Botezătorul.