Impresie

„Ce m-a facut sa calatoresc 9 ore de la Bucuresti la Campulung Moldovenesc? Sunt mai multe raspunsuri, dar unul dintre ele este nevoia de nou si de explorare. Am plecat cu o trupa de prieteni “magici” din Club LMT si au zis si ei da nebuniei mele. Dupa vreo 5 ore cu trenul incepusera sa se intrebe de ce n-am ramas pe Valea Prahovei… dar eu mi-am mentinut pozitia.
Ne-a incantat Tudor Maxim cu ideea si pozele pensiunii Dor de Bucovina, asa ca ne-am dus sa vedem cum este. Am ajuns la 6 dimineata, dupa o noapte nu tocmai odihnitoare, asa ca ne-am pus la somn, mai degraba nemultumiti de orice. Cand ne-am trezit cu soarele in fata si ne-am vazut la masa pentru un mic-dejun regesc(am mancat pentru prima data dulceata de rubarba), ne-au trecut toate si abia asteptam sa iesim pe usa, la vizitat.
Bineinteles ca nu stiam mai nimic despre orasel, asa ca am cerut indicatii de la gazda noastra, Gabriela. Ne-a spus despre Muzeul de Linguri, despre muzeul cu unelte de lemn al orasului, ne-a dat indicatii de dus si de intors… si, foarte important, ne-a spus cand ne asteapta cu pranzul. Eram in aprilie 2008, asa ca ne-am bucurat de soare, de verdeata si de miresmele din jur si am inceput sa percepem cu toate simturile municipiul cu aproximativ 20000 de locuitori. De fapt, gospodariile neaose, ulita noastra si drumul pana in centru ne-au amintit de satele bunicilor si de linistea vetrei satului. In centru am recunoscut primaria, piata si forfota specifica unei zile de sambata.
Am ajuns relativ rapid la muzeul de linguri si ne-am minunat la propriu. Efectiv mintea nu poate cuprinde o astfel de colectie, inainte sa fie in fata ei. Oficial, Colectia de linguri “Ioan Tugui” e adapostita de casa-muzeu a profesorului Ioan Tugui si cuprinde peste 5000 de exponate, din tara si de peste hotare. Lingurile au denumiri sugestive, in functie de utilitate sau de locul de provenienta. Am vazut linguri cu impletitura campulungeana, am vazut “lingura logoditilor”, am vazut linguri folosite la stana, am vazut sculptura si art ape linguri de lemn. Am citit pe site-ul oficial ca in colecţia de linguri „sunt ascunse in detalii sute de generatii anonime de Brancusi” si mi s-a parut ca explica integral esenta excursiei noastre. In Campulung Moldovenesc ne-am apropiat mult noi intre noi si ne-am apropiat de pamant, de padure, am fost la fel de inspirati de loc si atmosfera ca artistii anonimi, fauritori de linguri.
Urmatoarea oprire a fost la muzeul de prelucrare a lemnului, unde mi-am uimit colegii povestind despre crinte, putinei, ciubar, steand… dand explicatii si bucurandu-ma ca stiu. In copilarie, in fiecare vara mergeam la stana cu bunicii mei, asa ca stiu ca in crinta se pune casul la scurs, in putinei se bate untul, in steand se tine urda sarata peste vara. Eu recomand oricui sa mearga si sa vada cum se intampla toate acestea, sa guste unt proaspat la stana, cas sau urda sau lapte nefiert. Traditiile si mostenirea bunicilor nostri ne definesc, dupa parerea mea.
Campulung Moldovenesc se invecineaza la nord cu Obcina Feredeului si Obcina Mestecanisului, iar la sud cu muntii Rarau si Giumalau Este principala legatura intre Moldova si Transilvania prin pasul Mestecanis si Tihuţa si cu Maramuresul prin pasul Prislop. Deci este un bun punct de plecare in drumetii si un punct de legatura cu alte regiuni ale tarii. Nu-l ocoliti!
Restul sederii noastre la Dor de Bucovina a fost la fel de plin: plin de provocari de auto-gospodarire, plin de mireasma bucatelor traditionale, plin de intrebari si raspunsuri despre viata si despre ce ar trebui sa facem mai departe. Totul asezonat cu un pic de magie!”